Despre 8 martie
Ieri a fost 8 martie. O zi normală, sau cel puțin asta doream eu să fie. M-am trezit cu un „La mulți ani!” spus printre dinți. O zi normală spuneam? Nu, nici o șansă! Nervi, „Lasă-mă în pace!”, un mesaj pe telefon cu felicitare și vorbe frumoase, multe mesaje pe facebook redirecționate sau copiate, așteptări de la soț pentru măcar o floare... Cam atât despre 8 martie 2019. Să revenim la așteptări. Uneori sunt prea mari? Posibil... De ce? Pentru că vrem să fim apreciate măcar într-o zi, dacă în restul anului nu. Mi s-a spus „La naiba cu zilele astea speciale!”. What??? OK. Și ce facem cu acele zile în care suntem tratate cu indiferență? Vreau să le facem zile speciale! „Zilele indiferenței”, cum sună? Ce facem cu acele zile în care voi bărbații, ajungeți acasă și nu faceți nimic, dar absolut nimic? A, mă scuzați, vă uitați la filme pe NETFLIX. -Hai iubire, ajută-mă și tu la treabă. Spală te rog vasele. -Nu am chef acum! Aceste zile hai să le facem „Nu am chef!” La naiba cu zi...